duminică, 9 iunie 2013

Cat noi si cat ceilalti? Altruism sau sacrificiu?

Sigur că altruismul este o valoare și încă una înaltă și sigur ca ne-ar plăcea multora dintre noi sa putem îmbrățișă aceasta valoare sau uneori chiar o îmbrăţişăm și ne simţim satisfăcuți pentru  ca am putut dedica mare parte din fiinţa noastră, din inima noastră sau din timpul nostru, celorlalți.
Însă, câți dintre noi au o idee clară și curată, o idee matură și sănătoasa despre ceea ce înseamnă  altruism cu adevărat?
Să ne întoarcem puţin privirea către contextual social în care trăim  și  sa observam în cadrul căror circumstanțe nedefiniminterior ideea de altruism și în ce fel de mediu o punem în aplicare? În primul rînd trăim într-o societate consumista care pune un extraordinar de mare accent pe aspectele materiale, aspecte publicizate si promovate la orice ora, in toate felurile posibile, peste tot.    
Credeti ca influenta acestora asupra propriei igiene mentale si sufletesti poate fi nula? Poate fi diminuata, dar nula in orice caz nu, decat prin exercitiu si practica constanta de transformare si eliberare. Dar cati dintre noi au inceput cu adevarat aceasta practica si cati isi permit consecventa acestui exercitiu? Foarte putini. Da, poate ca incercam sa ne detasam de aceasta viziune asupra vietii, dar te intreb si as vrea sa iti raspunzi sincer: esti sigur ca te-ai eliberat complet de influenta acestei laturi a societatii, esti sigur ca nu mai esti de nici o culoare afectat de conditionarile mediului social, de sefi, prieteni, vecini, pasinti, membri ai familiei care probabil inca vad viata dintr-o perspectiva preponderenta a materialismului pur? Esti sigur ca tot ceea ce inseamna reclama televizata sau radiofonica, panouri publicitare si vitrine imbietoare nu te mai influenteaza nici cat negru sub unghie? Raspunzandu-ti sincer la aceste intrebari iti faci un serviciu enorm mai ales tie insuti pentru ca intelegi clar pozitia pe care te afli in acest moment si daca intelegi unde te afli, intelegi ce anume ai de facut, altfel risti sa orbecai in dorinta ta de clarificare si transformare.
Daca inca toate cele enuntate mai sus inca te mai ating si mai nasc in tine diferite dorinte pentru atingerea unui anumit grad de confort, posesiuni si alte aspecte ce pot fi implinite prin acumulare materiala, atunci devino constient ca, cel putin acum, in cazul tau nu este inca posibil de atins o stare completa de altruism si mai intelege ca acest lucru nu este o problema. Altruismul nu este complet absent in niciunul dintre noi, el exista pentru ca in noi toti exista scanteia divina care emana grija pentru celalalt. Atata tot ca pentru unele persoane acesta este mai accentuat, pentru altele este mai estompat avand in vedere propriul nivelul actual de evolutie sau de circumstantele pe care trebuie sa le traiasca in acest moment in scopul de a isi parcurge lectiile din aceasta viata.
Important este sa intelegem cat de mult putem noi, la momentul de fata, sa manifestam un altruism autentic si cat din ceea ce dam celorlalti incalca propriile dorinte si impliniri, fie ele si de natura materiale, cauzand frustrari si disconfort propriu. De ce este important sa putem face respectiva autoevaluare? Pentru ca acesta din urma nu se mai numeste altruism, oricat am dorin noi sa il numim asa. Atunci cand daruim simtindu-ne stirbiti sau avand asociat setimentul de privatiune sau disconfort, acest act de manifestare se numeste mai degraba sacrificiu oarecum fortat, act ce aplica lucrului pe care il daruim o energie nu tocmai pozitiva. Cand daruim din altruism pur, darul nostru este cu adevarat dezinteresat si poarta in el energia iubirii, cand daruim din sacrificiu, oricat de mic ar fi acest sacrificiu, energia disconfortului propriu care insoteste actul renuntarii este si aceea impregnata in acel dar, care isi pierde din stralucire, producand, in acelasi timp si in noi insine diferite tipuri de frustrare ce ne coboara vibratia si ne ingreuneaza procesul de evolutie.  
Ei, si acum ca am facut aceasta observatie oarecum fina in ceea ce priveste ideea de altruism, acum ca am examinat putin linia subtila de demarcatie intre altruism pur si sacrificiu si acum ca am examinat efectele fiecareia dintre aceste doua manifestari la nivel personal dar si asupra celorlalti, ce avem de facut cu informatiile culese? Este cazul sa nu mai practicam altruismul numai pentru ca, traind intr-o societate cu caracter consumist, care inca ne conditioneaza, nu il putem practica in stare pura? Nicidecum. Una este sa ne clarificam interior notiunea de altruism si implicatiile sale si alta este sa nu il mai practicam deloc pentru ca nu putem fi perfecti. Constientizarea perfectiunii unei anumite manifestari, insa, ne ajuta sa ne putem intelege mai bine pozitia fata de o anumita valoare si sa ne putem stabili o tinta clara catre care sa tindem.
Momentan, este bine sa adoptam calea echilibrului, sa avem grija de ceilalti, sa exersam si sa practicam compasiunea, ajutorul semenilor nostri si daruirea, dar fiind tot timpul foarte atenti ca aceste manifestari sa nu stirbeasca prea mult din noi insine si sa nu ne creeze un sentiment prea mare de privatiune pentru a nu ne crea frustrari, deoarece acestea aduc, mai apoi, dezechilibru si consecintele lor pot fi mai negative decat recunoasterea de moment a faptului ca nu putem oferi din diverse motive. Insa, cand se intampla acest lucru, ar trebui sa intram neaparat intr-o introspectie, sa observam cum si de ce ne simtim goliti, stirbiti si de ce suntem pasibili de a simti o anumita furstrare, incercand sa intelegem daca daruind respectivul lucru (fie el material, timp sau orice altceva), am fi renuntat la o parte esentiala din noi sau este doar unul dintre aspectele de suprafata legat de conditionarile unei societati cu mentalitate limitata, caz in care este important sa intelegem cu putem incepe un proces de transformare si transcendere prin largirea constiintei, vindecare interioara si intelegere amplificata, pentru a putea tinde catre acel altruism adevarat.
Ecuatia este simpla. Altruismul pur nu provoaca senzatie de privatiune, nu ne stirbeste cu nimic fiinta si nu creaza frustrari. Daca putem darui ceva fara a simti una din cele enuntate mai sus, este extraordinar, daca nu, daruieste, dar cu atentie si masura, nu deveni un martir sau un sacrificat universal pentru ca atunci cand te pui intr-una dintre aceste doua posturi, se creaza in tine palcuri de energie negativa care, mai devreme sau mai tarziu vor iesi la suprafata afectandu-te si pe tine si pe cei din jurul tau, situatie in care darul tau poate fi anulat de catre aceste efecte secundare. Insa, chiar daca inca nu putem fi realmente altruisti, este important sa tindem catre asa ceva, catre un altruism adevarat si matur, fiind tot timpul atenti si observandu-ne in continuu. Autoobservarea este mai mult decat importanta, ea este esentiala in procesul de cunoastere si autocunoastere, ea ne permite sa vedem tot timpul unde ne aflam, ce este important sa schimbam si ne da posibilitatea de a incepe un proces de transformare de pe o mai mare pozitie de claritate, facand acest proces mult mai eficient decat atunci cand il practicam dintr-o zona de ceata.
Schema este urmatoarea: autoobservare – actiune, actiune – observare – autoobservare si iar actiune. Prin acest proces devenim atenti la noi insine, devenim mult mai constienti si incepem sa ne largim perspectiva asupra vietii, intrand in nuante ce dau profunzime drumului nostru evolutiv.